TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. şi fam.) Ameţit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. t o r l a k „tânăr, neexperimentat”, scr. t o r l a k „fanfaron”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TURLÁ//C ~că (~ci, ~ce) reg. 1) Care este uşor ameţit de băutură; cherchelit; aghesmuit. 2) fig. Care se află într-o stare de buimăceală; zăpăcit; năucit; buimăcit; uluit. /<turc. torlak, bulg. turlak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
turlác adj. m., pl. turláci; f. sg. turlácă, pl. turláce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om ameţit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ţurlác, ţurláci, s.m. (reg.) cioban ardelean.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TURLÁC adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TURLÁ//C ~că (~ci, ~ce) reg. 1) Care este uşor ameţit de băutură; cherchelit; aghesmuit. 2) fig. Care se află într-o stare de buimăceală; zăpăcit; năucit; buimăcit; uluit. /<turc. torlak, bulg. turlak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om ameţit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ţurlác, ţurláci, s.m. (reg.) cioban ardelean.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TURLÁC adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
(Dicţionar de sinonime)