TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s.m. şi f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund şi îndesat sau înalt şi gras. – Din bg. turmak. (Dicţionarul explicativ al limbii române)
turmác s. m., pl. turmáci(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:TURMÁC s. v. malac.(Dicţionar de sinonime)