turmacă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s.m. şi f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund şi îndesat sau înalt şi gras. – Din bg. turmak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

turmác s. m., pl. turmáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

turmácă s. f., g.-d. art. turmácei; pl. turmáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TURMÁC s. v. malac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turm turma turmac

Cuvinte se termină cu literele: ca aca maca rmaca urmaca