turn dex - definiţie, sinonime, conjugare

turn

[Sinonime]
TURN, turnuri, s.n. 1. Construcţie prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcţii. ♢ Turn de răcire = construcţie de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalaţie termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmiţând-o aerului înconjurător. Turn de sondă = turlă (2). Turn de extracţie = construcţie de suprafaţă situată deasupra gurii unui puţ de mină şi prevăzută cu diverse utilaje. Turn de apă = castel de apă. ♢ Expr. Turn de fildeş, denumeşte izolarea de viaţă, de realităţile înconjurătoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Coş de fabrică. 2. Tură2. – Din germ. Turm.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURN ~uri n. 1) Construcţie înaltă cu secţiune transversală mică, ridicată separat sau în cadrul unui complex arhitectural. ♢ ~ de apă turn folosit drept rezervor de apă. ~ de răcire răcitor de apă dintr-un circuit închis al unei instalaţii termice. ~ de fildeş simbol al izolării de realitate. 2) Piesă la jocul de şah reprezentând un turn crenelat care poate fi mişcat numai în linie dreaptă şi în două direcţii; tură. /<germ. Turm
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turn (-nuri), s.n. – 1. Construcţie prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcţiile din jur. – 2. Tură, piesă de şah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y).
(Dicţionarul etimologic român)

TURN1 s.n. 1. Construcţie de zidărie, de beton etc., de înălţime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susţinut de patru arce mari şi străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalţă deasupra careului transeptului; turn de fildeş = expresie arătând izolarea unui scriitor, artist etc., de realităţile înconjurătoare. 2. (Şah) Tură2. [< germ. Turm].
(Dicţionar de neologisme)

TURN2 s.n. (Geol.) Formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, formată din calcare, conglomerate şi alte roci. [Cf. germ. Turm, fr. tour].
(Dicţionar de neologisme)

TURN1 s. n. 1. construcţie de zidărie, de beton etc., de înălţime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. o ~ -lanternă = turn susţinut de patru arce mari şi străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalţă deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracţie = construcţie deasupra gurii unui puţ de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puţ; ~ de control = construcţie foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeş = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realităţile înconjurătoare. 2. tură2. (< germ. Turm)
(Marele dicţionar de neologisme)

TURN2 s. n. formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, din calcare, conglomerate şi alte roci. (< germ. Turm, fr. tour)
(Marele dicţionar de neologisme)

turn s. n., pl. túrnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂNDUNICĂ-DE-TÚRN s. v. drepnea.
(Dicţionar de sinonime)

TURN s. 1. foişor. (~ de pază.) 2. (IND.) turn de sondă v. turlă. 3. v. tură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur

Cuvinte se termină cu literele: rn urn