turnură dex - definiţie, sinonime, conjugare

turnură

[Sinonime]
TURNÚRĂ, turnuri, s.f. I. 1. Schimbare (neaşteptată) survenită în desfăşurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. Perniţă sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURNÚR//Ă1 ~i f. 1) Schimbare bruscă şi neaşteptată în desfăşurarea evenimentelor; întorsătură. 2) Aspect general al unei evoluţii sau al unui fapt. 3) Manieră de gândire, exprimată prin ordinea eşalonării cuvintelor în frază. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURNÚR//Ă2 ~i f. înv. Pernuţă sau bucată de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfăţişare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. Perniţă sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure].
(Dicţionar de neologisme)

TURNÚRĂ s. f. I. 1. înfăţişare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♢ întorsătură. 2. fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. perniţă sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. (< fr. tournure)
(Marele dicţionar de neologisme)

turnúră s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TURNÚRĂ s. 1. (fig.) cotitură, întorsatură, (~ neaşteptată în desfaşurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfăţişare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turn turnu turnur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura nura rnura urnura