turnător
[Sinonime]
TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s.m. şi f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăşte, denunţă pe cineva; denunţător. – Turna1 + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TURNĂTÓR ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunţă; pârâtor; delator; denunţător. /a turna + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
turnătór s. m., pl. turnătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TURNĂTÓR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.
(Dicţionar de sinonime)
TURNĂTÓR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)
(Dicţionar de sinonime)
TURNĂTÓR s. v. denunţător.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TURNĂTÓR ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunţă; pârâtor; delator; denunţător. /a turna + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TURNĂTÓR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.
(Dicţionar de sinonime)
TURNĂTÓR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)
(Dicţionar de sinonime)
TURNĂTÓR s. v. denunţător.
(Dicţionar de sinonime)