turturel

TURTURÉL, turturei, s.m. Bărbătuşul turturelei. – Turturea + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURTURÉ//L ~i m. Bărbătuşul turturelei. /turturea + suf. ~el
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turturél s. m., pl. turturéi, art. turturéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)