tus dex - definiţie, sinonime, conjugare

tus

tuş tus
TUŞ, tuşuri, s.n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ştampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanţă solidă sau lichidă, de culoare neagră, obţinută din negru de fum şi folosită la desen. ♦ Desen executat în tuş (2). – Din germ. Tusche, rus. tuş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUS- Element de compunere cu sensul „toţi”, „laolaltă”, „împreună”, care, ataşat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” şi „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toţi (pl. lui tot).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUŞ ~uri n. 1) Cerneală specială (mai ales de culoare neagră), rezistentă la apă, folosită pentru desene tehnice şi în poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneală. /<germ. Tusche, rus. tuş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tuş (-şuri), s.n. – Cerneală neagră pentru desen. Germ. Tusche (Tiktin). – Der. tuşieră, s.f. (tampon, perniţă îmbibată cu tuş), cu suf. fr. -ière.
(Dicţionarul etimologic român)

TUŞ s.n. Cerneală neagră, folosită în desene, preparată prin amestecarea negrului de fum cu o soluţie de apă de gelatină, de gumă arabică sau alte substanţe. ♦ Desen executat în astfel de cerneală. [< germ. Tusche, cf. rus. tuş].
(Dicţionar de neologisme)

TUŞ1 s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ştampile ,poligrafie etc. ♢ desenul executat. 2. substanţă, solidă sau lichidă, obţinută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuş)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUŞ2 s. n. scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne. (< germ. Tusch)
(Marele dicţionar de neologisme)

tuş s. n., pl. túşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu

Cuvinte se termină cu literele: us