tută dex - definiţie, sinonime, conjugare

tută

TÚTĂ1, tute, s.f. (Reg.) Persoană care vorbeşte vrute şi nevrute; p. ext. prostănac, tont. – Et.nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚTĂ2, tute, s.f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde şi scoate ţevile rămase accidental în gaura unei sonde. – Din fr. tute.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚTĂ s.f. 1. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru prinderea ţevilor rămase în gaura sondei. 2. Vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. [< germ. (Fang)-tute].
(Dicţionar de neologisme)

TÚTĂ s. f. 1. instrument în formă de cilindru, pentru prinderea ţevilor rămase în gaura sondei. 2. vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. (< fr. tute)
(Marele dicţionar de neologisme)

tútă (persoană, instrument) s. f., pl. túte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu tut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta