tutea

TUTEÁ s.f. sg. (Înv.) Oxid de zinc. – Din tc. tutya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tuteá s.f. – Oxid de zinc, tuţie. Tc. (per.) tutya (Şeineanu, II, 370; Lokotsch 2020), cf. fr. tutie, sp. tocia, ngr. τουτιά.
(Dicţionarul etimologic român)

tuteá s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TUTEÁ s. v. alb de zinc, oxid de zinc, ţincvais.
(Dicţionar de sinonime)