tutela dex - definiţie, sinonime, conjugare
TUTÉLĂ, tutele, s.f. 1. Acţiunea de a tutela; instituţie legală având drept scop ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituţii, organizaţii etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecţie. – Din fr. tutelle, lat. tutela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUTÉL//Ă ~e f. 1) Autorizaţie acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acţiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Instituţie legală care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdicţie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane în vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenţă jenantă; ocrotire supărătoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TUTEL//Á ~éz tranz. (persoane, aşezăminte, teritorii) A ţine sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tutélă (-le), s.f. – Tutorie, curatelă. Fr. tutelle. – Der. tutelar, adj., din fr. tutélaire; tutor (var. tutore), s.m., din fr. tuteur, şi var. după lat. tutorem; tutoare (var. tuto(a)ră), s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

TUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră şi de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicţie. 2. Ţinere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependenţă. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].
(Dicţionar de neologisme)

TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
(Dicţionar de neologisme)

TUTÉLĂ s. f. 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor şi de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicţie. o ~ internaţională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuieşte sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ţine pe alţii sub ascultare, sub dependenţă. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protecţie. (< fr. tutelle, lat. tutela)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
(Marele dicţionar de neologisme)

tutélă s. f., g.-d. art. tutélei; pl. tutéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. şi pl. tuteleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TUTÉLĂ s. 1. (JUR.) epitropie, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. (Minor aflat sub ~.) 2. v. ajutor.
(Dicţionar de sinonime)

TUTELÁ vb. v. patrona.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tut tute tutel

Cuvinte se termină cu literele: la ela tela utela