tutelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUTELÁRE s.f. Acţiunea de a tutela şi rezultatul ei. – V. tutela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUTELÁR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparţine unei tutele, care constituie o tutelă; care ocroteşte, protejează. ♦ Care are în subordine o instituţie, organizaţie (exercitând atribuţii de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TUTEL//Á ~éz tranz. (persoane, aşezăminte, teritorii) A ţine sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUTELÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de tutelă; propriu tutelei. /<fr. tutélaire, lat. tutelaris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
(Dicţionar de neologisme)

TUTELÁRE s.f. Acţiunea de a tutela şi rezultatul ei; ţinerea sub tutelă. [< tutela].
(Dicţionar de neologisme)

TUTELÁR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administraţiei de stat sau al organizaţiilor obşteşti având în subordine organizaţii faţă de care exercită atribuţii de organizare, coordonare şi control; autoritate tutelară = organ de protecţie a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].
(Dicţionar de neologisme)

TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. o organ ~ = organ al administraţiei de stat sau al unei organizaţii obşteşti având în subordine o instituţie sau o organizaţie; autoritate ~ă = organ de protecţie a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris)
(Marele dicţionar de neologisme)

tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. şi pl. tuteleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tuteláre s. f., g.-d. art. tutelării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tutelár adj. m., pl. tutelári; f. sg. tuteláră, pl. tuteláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TUTELÁ vb. v. patrona.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tut tute tutel tutela

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare telare