TUTUNĂRÍT s.n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit. (Dicţionarul explicativ al limbii române)
tutunărít s. n.(Dicţionar ortografic al limbii române)