tutunului dex - definiţie, sinonime, conjugare

tutunului

[Sinonime]
TUTÚN, (1), s.m., (2, 3) tutunuri, s.n. 1. S.m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari şi moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roşii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum).Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată şi cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S.n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S.n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUTÚN ~uri n. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cultivată pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate şi supuse unei tehnologii speciale, se fumează (mai rar se prizează sau se mestecă). ♢ ~ turcesc tutun cu tulpina puternic ramificată şi cu flori dispuse în ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. ~ de pipă. /<turc. tütün, ngr. tutúm
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUTÚN, (2) tutunuri, s.n. 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze mari şi moi, de un verde-închis, cu flori trandafirii reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată şi cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. (Înv.) Pachet de tutun (2). [Var.: tiutiun s.n.] – Tc. tütün.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tutún (-nuri), s.n. – Tabac. – Var. Mold. tiutiun. Mr. tutune. Tc. tütün (Roesler 604; Şeineanu, II, 370; Lokotsch 2121), cf. ngr. τυοτούνι, bg., rus. tiutiun, sb. tutun. Este cuvînt oriental, cf. cuman. tutun „fum” (Kuun 125), aplicat posterior plantei. – Der. tutuni, vb. (a fuma); tutunărit, s.n. (dare asupra culturilor de tutun); tutungiu, s.m. (vînzător de tutun şi de ţigări), din tc. tütüncü (Ronzevalle 68); tutungioaică, s.f. (vînzătoare de tutun; fumătoare); tutungerie, s.f. (debit de tutun); tutuniu, adj. (de culoarea tutunului).
(Dicţionarul etimologic român)

tutún (plantă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tutún (frunze, pachet) s. n., pl. tutúnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TUTÚN s. 1. (BOT.; Nicotiana tabacum) (rar) tabac. 2. (BOT.) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (reg.) bacon, baconiţă, tabac. 3. (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc. (Un pachet de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TUTÚN s. v. regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tut tutu tutun tutunu

Cuvinte se termină cu literele: ui lui ului nului unului