tâlcuire

TÂLCUÍRE, tâlcuiri, s.f. (Pop.) Acţiunea de a tâlcui şi rezultatul ei. – V. tâlcui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tâlcuíre s. f., g.-d. art. tâlcuírii; pl. tâlcuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂLCUÍRE s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLCUÍRE s. v. tălmăcire, traducere, trans-punere.
(Dicţionar de sinonime)