tâlhărire

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viaţă de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂLHĂR//Í ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tâlhăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHĂRÍRE s. v. banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoţie, jaf, pungă-şeală, pungăşie, tâlhărie.
(Dicţionar de sinonime)