tâmplele
[Sinonime]
TẤMPLĂ1, tâmple, s.f. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte şi obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părţi. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TẤMPLĂ2, tâmple, s.f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÂMPL//Ă1 ~e f. înv. Perete de lemn împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas; catapeteasmă. [Sil. tâm-plă] /<gr. templon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÂMPL//Ă2 ~e f. 1) Parte laterală a capului, cuprinsă între ochi, ureche, frunte şi obraz. 2) Păr care creşte în această parte. ~e cărunte. /<lat. templa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tîmplă (-le), s.f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Puşcariu 1730; Şeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicaţie exactă coincidenţa semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărţitoare sau baluştri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s.m. (dulgher), pe care Tiktin şi Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaş care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s.f. (dulgherie).
(Dicţionarul etimologic român)
tîmplă (-le), s.f. – Moalele capului, moişte. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Puşcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puţin în V ţării (ALR, I, 13). În Trans. se foloseşte uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).
(Dicţionarul etimologic român)
tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moişte, moalele-capului, moalele-frunţii, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.
(Dicţionar de sinonime)
TÂMPLĂ s. v. iconostas.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TẤMPLĂ2, tâmple, s.f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÂMPL//Ă2 ~e f. 1) Parte laterală a capului, cuprinsă între ochi, ureche, frunte şi obraz. 2) Păr care creşte în această parte. ~e cărunte. /<lat. templa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tîmplă (-le), s.f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Puşcariu 1730; Şeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicaţie exactă coincidenţa semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărţitoare sau baluştri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s.m. (dulgher), pe care Tiktin şi Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaş care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s.f. (dulgherie).
(Dicţionarul etimologic român)
tîmplă (-le), s.f. – Moalele capului, moişte. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Puşcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puţin în V ţării (ALR, I, 13). În Trans. se foloseşte uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).
(Dicţionarul etimologic român)
tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moişte, moalele-capului, moalele-frunţii, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.
(Dicţionar de sinonime)
TÂMPLĂ s. v. iconostas.
(Dicţionar de sinonime)