tânjala

TÂNJÁLĂ, tânjeli, s.f. Un fel de proţap care se foloseşte pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracţiune animală sau pentru a transporta greutăţi mari. ♢ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracţiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂNJ//ÁLĂ ~éli f. Proţap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a înjuga două perechi de boi. ♢ A se lăsa pe ~ a) a trage (cu greu şi) foarte încet; b) a lucra încet, cu lene, fără tragere de inimă. [G.-D. tânjelii] /<sl. tenžalo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tînjálă (-jéli), s.f. – 1. Oişte de căruţă care se adaugă cînd se foloseşte un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oişte care uneşte jugul la povara trasă pe boroană. Sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s.n. (oişte ataşată); tînjeluţă, s.f. (furca terminală a oiştei sau oiştea ataşată).
(Dicţionarul etimologic român)

tânjálă s. f., g.-d. art. tânjélii; pl. tânjéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂNJÁLĂ s. (TEHN.) (reg.) prigon, tânjel, (Mold.) tânjălău, tânjelar. (~ la car.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂNJÁLĂ s. v. iapă, oişte, proţap.
(Dicţionar de sinonime)