târâş

TÂRẤŞ adv., târâşuri, s.n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mişcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ♢ Expr. Târâş-grăpiş = cu mare greutate, anevoie. 3. S.n. Târâre. – Târî + suf. -iş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRÂŞ adv. 1) Târând pe jos; trăgând după sine. 2) Târându-se pe pământ pentru a nu fi văzut. 3) Târând cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ♢ ~-grăpiş cu mare greutate. /a târî+ suf. ~iş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târâş-grăpíş adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târâş adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târâş s. n., pl. târâşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târâş, târâşi, s.m. (reg.) 1. şarpe. 2. papuc fără călcâi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TÂRÂŞ adv. (înv.) grăpiş. (Merge ~.)
(Dicţionar de sinonime)