TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s.f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. t a g a r t z í k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂGÂRŢ//Ă ~e f. pop. Om mic de statură şi îndesat. /<ngr. tagartzika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».
(Dicţionarul limbii române moderne)
TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăgîrţă (-ţe), s.f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrţa, vb. (a se atîrna, a se agăţa de ceva).
(Dicţionarul etimologic român)
tăgârţă s. f., g.-d. art. tăgârţei; pl. tăgârţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăgârţá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăgấrţă, tăgấrţe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeţ, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TĂGÂRŢĂ s. v. desagă, traistă.
(Dicţionar de sinonime)
TĂGÂRŢÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târşâi, trage, ţine.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».
(Dicţionarul limbii române moderne)
TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăgîrţă (-ţe), s.f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrţa, vb. (a se atîrna, a se agăţa de ceva).
(Dicţionarul etimologic român)
tăgârţă s. f., g.-d. art. tăgârţei; pl. tăgârţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăgârţá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăgấrţă, tăgấrţe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeţ, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TĂGÂRŢĂ s. v. desagă, traistă.
(Dicţionar de sinonime)
TĂGÂRŢÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târşâi, trage, ţine.
(Dicţionar de sinonime)