TALÁNGĂ, tălăngi, s.f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor şi al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s.f.] – Cf. b a l a n g ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TALÁNGĂ tălăngi f. 1) Clopot de dimensiuni reduse care se atârnă la gâtul vitelor. 2) Sunet produs de un asemenea clopot. [G.-D. tălăngii] /Din talang
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
talángă (-ắngi), s.f. – Balangă, clopoţel. – Var. talancă. Creaţie expresivă, cf. bălăngăni, tilincă. Uneori se foloseşte ca interj., talang, pentru a imita sunetul tălăngii. – Der. tălăngi (var. tălăngăni, tălăncăni), vb. (a agita, a bate talanga).
(Dicţionarul etimologic român)
talángă s. f., g.-d. art. tălăngii; pl. tălăngi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TALÁNGĂ s. balangă, clopot, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (Transilv.) ţoangă. (~ atârnată de gâtul vitelor.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂLĂNGÍ vb. v. bălăngăni, suna.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TALÁNGĂ tălăngi f. 1) Clopot de dimensiuni reduse care se atârnă la gâtul vitelor. 2) Sunet produs de un asemenea clopot. [G.-D. tălăngii] /Din talang
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
talángă s. f., g.-d. art. tălăngii; pl. tălăngi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TALÁNGĂ s. balangă, clopot, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (Transilv.) ţoangă. (~ atârnată de gâtul vitelor.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂLĂNGÍ vb. v. bălăngăni, suna.
(Dicţionar de sinonime)