TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acţiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acţiune, o soluţionare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-şi picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tarăgăiá, trăgăná vb.I, tărăgăní vb.IV] – Din trăgăna („a trage” <lat. pop.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂRĂGĂNÁT, -Ă, tărăgănaţi, -te, adj. 1. (Despre o acţiune) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar şi prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulaţii prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) în pantă lină. [Var.: trăgănát, -ă adj.] – V. tărăgăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TĂRĂGĂN//Á ~éz 1. tranz. 1) (lucrări, acţiuni) A amâna de azi pe mâine, nerealizând; a tergiversa. ♢ ~ mersul (sau paşii) a merge alene, târându-şi picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silabă. 2) A face să se tărăgăneze. 2. intranz. 1) A cânta tânguitor, cu jale. 2) (despre vânt) A bate uşor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TĂRĂGĂN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acţiuni) A se desfăşura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂRĂGĂNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A TĂRĂGĂNA şi A SE TĂRĂGĂNA. 2) (despre voce, vorbire) Care este rar şi monoton. 3) (despre terenuri) Care este în pantă lină; uşor înclinat. /v. a (se) tărăgăna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tărăgăná vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănéz, 3 sg. şi pl. tărăgăneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂRĂGĂNÁ vb. 1. v. tergiversa. 2. v. amâna. 3. a se lungi, a trena. (Acţiunea romanului se ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂRĂGĂNÁT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănat. (O voce ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂRĂGĂNÁT, -Ă, tărăgănaţi, -te, adj. 1. (Despre o acţiune) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar şi prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulaţii prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) în pantă lină. [Var.: trăgănát, -ă adj.] – V. tărăgăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TĂRĂGĂN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acţiuni) A se desfăşura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TĂRĂGĂNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A TĂRĂGĂNA şi A SE TĂRĂGĂNA. 2) (despre voce, vorbire) Care este rar şi monoton. 3) (despre terenuri) Care este în pantă lină; uşor înclinat. /v. a (se) tărăgăna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tărăgăná vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănéz, 3 sg. şi pl. tărăgăneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂRĂGĂNÁ vb. 1. v. tergiversa. 2. v. amâna. 3. a se lungi, a trena. (Acţiunea romanului se ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂRĂGĂNÁT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănat. (O voce ~.)
(Dicţionar de sinonime)