tăuiseși
[Conjugare]
TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pr.: tă-u-i] – Din tău1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tăuí vb., ind. prez. 1 sg. tăuiésc 3 sg. tăuiéşte, imperf. 3 sg. tăuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tăuí vb., ind. prez. 1 sg. tăuiésc 3 sg. tăuiéşte, imperf. 3 sg. tăuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)