ușchire dex - definiţie, sinonime, conjugare
UŞCHÍ, uşchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede şi pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UŞCHÍRE, uşchiri, s.f. Acţiunea de a se uşchi. - V. uşchi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

uşchí (-chésc, -ít), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede şi pe neobservate dintr-un loc, a ieşi brusc. Ţig. ušt- „a se ridica”, imperativ ušti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. uşt „afară”. Legătura cu sl. ušidŭ „fugar”, rus. uškam „iepure” nu este clară (cf. Vasmer, III, 98). – Der. uşchială, s.f. (Arg., fugă).
(Dicţionarul etimologic român)

uşchí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uşchésc, imperf. 3 sg. uşcheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uşcheáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: us usc usch uschi uschir

Cuvinte se termină cu literele: re ire hire chire schire