ubicuitate

UBICUITÁTE s.f. (Livr.) Însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UBICUITÁTE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinităţi) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în acelaşi timp. /<fr. ubiquité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în acelaşi timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].
(Dicţionar de neologisme)

UBICUITÁTE s. f. însuşire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în acelaşi timp; omniprezenţă. (< fr. ubiquité)
(Marele dicţionar de neologisme)

ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
UBICUITÁTE s. v. omniprezenţă.
(Dicţionar de sinonime)