ud dex - definiţie, sinonime, conjugare
UD, -Ă, uzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de năduşeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S.n. Urină. Băşica udului. – Lat. udus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UD1 n. pop. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră; urină. /<lat. udus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UD2 údă (uzi, úde) 1) şi substantival (în opoziţie cu uscat) Care este îmbibat (sau acoperit) cu apă sau alt lichid. Haină udă. Lemne ude. ♢ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutăţi nu se sperie uşor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a urinat pe el (în scutece, în haine). /<lat. udus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ud (-dă), adj. – 1. Înmuiat. – 2. Umed. – 3. (S.n.) Urină. – Mr., megl., istr. ud. Lat. ūdus (Puşcariu 1785; REW 9030), cf. vegl. yoit. – Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina; fam., a însoţi o mîncare cu băutură); udat, s.n. (umezit; acţiunea de a urina); udătură, s.f. (muiere, umezire; înv., secreţie, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă); udeală, s.f. (umezeală, rouă; fam., băutură). Uda (mr., megl., istr. ud), trebuie să ajungă la lat. udāre (Puşcariu 1786; REW 9029).
(Dicţionarul etimologic român)

ud adj. m., pl. uzi; f. sg. údă, pl. úde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ud s. n., pl. úduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UD adj., s. 1. adj. v. jilav. 2. adj. v. înlăcrimat. 3. adj. v. transpirat. 4. s. urină. (Băşica ~ului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Uduscat
(Dicţionar de antonime)