uguire dex - definiţie, sinonime, conjugare
UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei şi turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UGUÍRE, uguiri, s.f. Faptul de a ugui; gângurire, uguit. – V. ugui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A UGUÍ pers. 3 úguie intranz. (despre porumbei şi turturele) A scoate sunete molcome, prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face „u-gu-gu”; a gurlui; a turui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creaţie expresivă, cf. gunguri, gîgîi şi uhu, interj. (imită glasul cucuvelei).
(Dicţionarul etimologic român)

uguí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. úguie, imperf. 3 sg. uguiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uguíre s. f., g.-d. art. uguírii; pl. uguíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UGUÍ vb. v. gânguri.
(Dicţionar de sinonime)

UGUÍRE s. v. gângurit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ug ugu ugui uguir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire guire