ulan

ULÁN, ulani, s.m. Militar (mercenar) din cavaleria uşoară a armatei române şi a unor armate străine din trecut. – Din germ. Ulan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ULÁN ~i m. (în armatele unor ţări de până la primul război mondial) Militar (mercenar) din cavaleria uşoară. /<germ. Ulan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ulán (-ni), s.m. – Soldat de la cavalerie. Tc. oglan, prin intermediul pol., germ. ulan. – Der. ulancă, s.f. (tunică a ulanilor), din pol. ulanka.
(Dicţionarul etimologic român)

ulán s. m., pl. uláni
(Dicţionar ortografic al limbii române)