ultimativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

ultimativ

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conţine un ultimatum. – Din fr. ultimatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ULTIMATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de ultimatum; care conţine un ultimatum. /<fr. ultimatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ].
(Dicţionar de neologisme)

ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. sg. ultimatívă, pl. ultimatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ul ult ulti ultim ultima

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ mativ imativ