ultimatum dex - definiţie, sinonime, conjugare

ultimatum

ULTIMÁTUM, ultimaturi, s.n. Comunicare cuprinzând condiţiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situaţii litigioase de care depind relaţiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s.n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ULTIMÁTUM ~uri n. 1) Notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiţie definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. 2) Decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigenţă imperativă. /<fr. ultimatum, germ. Ultimatum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ULTIMÁTUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul].
(Dicţionar de neologisme)

ULTIMÁTUM s. n. cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni. ♢ hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum)
(Marele dicţionar de neologisme)

ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ul ult ulti ultim ultima

Cuvinte se termină cu literele: um tum atum matum imatum