ultimului
[Sinonime]
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spaţiale, temporale, valorice); care se află la sfârşit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ♢ Ultima oră = rubrică având cele mai noi ştiri dintr-o gazetă. – Din lat. ultimus, it. ultimo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÚLTIM ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. ~ul număr al revistei. ~ul loc la competiţie. ♢ ~ul preţ preţ stabilit irevocabil. Până la ~a suflare (sau picătură de sânge) până la sfârşitul vieţii. Până la ~ul toţi. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaş. 3) Care este cel mai aproape de momentul de faţă; de curând. ~ele ştiri. ♢ ~a oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi ştiri. /<lat. ultimus, it. ultimo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÚLTIM, -Ă adj. Cel din urmă. ♦ Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă ştiri sosite la redacţie. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].
(Dicţionar de neologisme)
ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. o ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă ştiri sosite la redacţie. (< lat. ultimus, it. ultimo)
(Marele dicţionar de neologisme)
últim adj. m., pl. últimi; f. sg. últimă, pl. últime, art. últimele
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ultim ≠ întâi, prim
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÚLTIM ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. ~ul număr al revistei. ~ul loc la competiţie. ♢ ~ul preţ preţ stabilit irevocabil. Până la ~a suflare (sau picătură de sânge) până la sfârşitul vieţii. Până la ~ul toţi. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaş. 3) Care este cel mai aproape de momentul de faţă; de curând. ~ele ştiri. ♢ ~a oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi ştiri. /<lat. ultimus, it. ultimo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. o ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă ştiri sosite la redacţie. (< lat. ultimus, it. ultimo)
(Marele dicţionar de neologisme)
últim adj. m., pl. últimi; f. sg. últimă, pl. últime, art. últimele
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ultim ≠ întâi, prim
(Dicţionar de antonime)