ultragiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorităţii în exerciţiul funcţiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva [Pr.: -gr-a]. – Din ultragiu (după fr. outrager).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ULTRAGIÉRE, ultragieri, s.f. Acţiunea de a ultragia şi rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ULTRAGI//Á ~éz tranz. livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exerciţiul funcţiunii) A insulta prin vorbe şi acţiuni ameninţătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. /Din ultragiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorităţii) în exerciţiul funcţiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].
(Dicţionar de neologisme)

ULTRAGIÉRE s.f. Acţiunea de a ultragia şi rezultatul ei; insultare, ofensare; ultraj. [Pron. -gi-e-. / < ultragia].
(Dicţionar de neologisme)

ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârşi un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager)
(Marele dicţionar de neologisme)

ultragiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. ultragiéz, 3 sg. şi pl. ultragiáză, 1 pl. ultragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. ultragiéze; ger. ultragiínd (sil. -gi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ultragiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ULTRAGIÁ vb. v. jigni.
(Dicţionar de sinonime)

ULTRAGIÉRE s. v. jignire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ul ult ultr ultra ultrag

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere giere agiere