ului dex - definiţie, sinonime, conjugare
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. u l o v i t \' „ a prinde, a surprinde”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ULU//Í ~iésc tranz, A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit\'
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ULU//Í mă ~iésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit\'
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicaţii nu par suficiente. – Der. uluială, s.f. (zăpăceală); uluitor, s.f. (uimitor, care uluieşte).
(Dicţionarul etimologic român)

uluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ULUÍ vb. 1. v. uimi. 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a uluit cu inteligenţa lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a uluit.) 4. v. minuna.
(Dicţionar de sinonime)

ULUÍ vb. v. ameţi, buimăci, dărăpăna, dărâma, fâstâci, intimida, încurca, nărui, năuci, prăbuşi, prăvăli, risipi, surpa, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ul ulu

Cuvinte se termină cu literele: ui lui