uluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. u l o v i t \' „ a prinde, a surprinde”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ULUÍRE, uluiri, s.f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. Buimăceală, năuceală. – V. ului.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ULU//Í ~iésc tranz, A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit\'
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ULU//Í mă ~iésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit\'
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicaţii nu par suficiente. – Der. uluială, s.f. (zăpăceală); uluitor, s.f. (uimitor, care uluieşte).
(Dicţionarul etimologic român)

uluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ULUÍ vb. 1. v. uimi. 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a uluit cu inteligenţa lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a uluit.) 4. v. minuna.
(Dicţionar de sinonime)

ULUÍ vb. v. ameţi, buimăci, dărăpăna, dărâma, fâstâci, intimida, încurca, nărui, năuci, prăbuşi, prăvăli, risipi, surpa, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)

ULUÍRE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ULUÍRE s. v. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ul ulu ului uluir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire