umană
[Sinonime]
UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ţine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste faţă de oameni, care simte compasiune faţă de suferinţele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natură ~ă. Forţă ~ă. ♢ Specia ~ă omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trăsături de om. Fiinţă ~ă. 3) Care ţine de om. Ştiinţă ~ă. 4) şi adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă omenie; pătruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano].
(Dicţionar de neologisme)
UMÁN, -Ă adj. 1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. o geografie ~ă = antropogeografie. 2. (şi adv.) cu dragoste de oameni, omenos, bun, blând. (< lat. humanus)
(Marele dicţionar de neologisme)
umán adj. m., pl. umáni; f. sg. umánă, pl. umáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UMÁN adj. I. omenesc, (pop.) creştinesc. (Purtare ~.) 2. v. bun. II. modern, umanistic. (Secţie ~ la un liceu.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Uman ≠ antiumanitar, inuman, neuman, neomenesc, antiuman
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natură ~ă. Forţă ~ă. ♢ Specia ~ă omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trăsături de om. Fiinţă ~ă. 3) Care ţine de om. Ştiinţă ~ă. 4) şi adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă omenie; pătruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
UMÁN, -Ă adj. 1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. o geografie ~ă = antropogeografie. 2. (şi adv.) cu dragoste de oameni, omenos, bun, blând. (< lat. humanus)
(Marele dicţionar de neologisme)
umán adj. m., pl. umáni; f. sg. umánă, pl. umáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UMÁN adj. I. omenesc, (pop.) creştinesc. (Purtare ~.) 2. v. bun. II. modern, umanistic. (Secţie ~ la un liceu.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Uman ≠ antiumanitar, inuman, neuman, neomenesc, antiuman
(Dicţionar de antonime)