umbrei
[Sinonime]
ÚMBRĂ, umbre, s.f. I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care opreşte razele de lumină; porţiune din spaţiu întunecoasă (şi răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ♢ Loc. adj. Fără umbră = corect, desăvârşit, pur. ♢ Loc. adv. Din umbră = fără a se arăta pe faţă; pe ascuns, pe furiş. ♢ Expr. A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte. A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva). 2. Întuneric, întunecime, obscuritate. 3. Nuanţă închisă, pată întunecată. ♦ Spec. Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. ♦ Fig. Stare de tristeţe, de îngândurare etc. întipărită pe faţa cuiva. II. 1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei fiinţe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafaţă (mai) luminată. ♦ Expr. Se teme şi de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos. Face umbră pământului (degeaba), se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile galbene-verzui şi cu fructele de forma unor boabe roşii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclară, nedesluşită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceţii etc. sau pentru că este privit printr-un corp puţin transparent). 2. (În concepţiile mistice şi în basme) Duhul unui om mort sau fiinţă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă. ♦ Fig. Fiinţă foarte slabă (şi bolnavă). 3. Fig. Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva. ♦ Fig. Părere, aparenţă, iluzie. – Lat. umbra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÚMBR//Ă ~e f. 1) Loc sau spaţiu unde nu pătrund razele soarelui. 2) Porţiune întunecată care apare în una din părţile unui obiect, când este luminat din partea opusă (de obicei, de soare). ~a casei. ♢ Din ~ pe ascuns; pe furiş. A sta la ~ a sta (sau a rămâne) ascuns. A fi ~a cuiva a) a fi însoţitorul permanent al cuiva; b) a fi mereu sub influenţa cuiva; a depinde total de cineva. A se teme şi de ~a lui a fi foarte fricos. A lăsa pe cineva în ~ a eclipsa pe cineva. ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze în formă de solzi, cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii, în formă de boabe. 3) Imagine întunecată, proiectată pe o suprafaţă luminată. 4) Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate. A luci în ~. 5) (în operele de artă plastică) Parte mai închisă care contrastează cu partea pictată în culori deschise. ♢ A da ~e a colora întunecat anumite porţiuni dintr-un desen. 6) fig. Urmă a unei stări sufleteşti (în expresia feţei). ~ de tristeţe. 7) Fiinţă sau obiect care nu poate fi bine desluşit din cauza întunericului sau a depărtării. ~e trecând pe drum. 8) Persoană foarte slabă cu aspect bolnăvicios. 9) fig. Urmă abia observată. O ~ de cicatrice. O ~ de recunoştinţă. [G.-D. umbrei] /<lat. umbra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
úmbră (-re), s.f. – Întunecime, lipsă de lumină. – Mr. aumbră, megl. umbră. Lat. ŭmbra (Puşcariu 1798; REW 9046), cf. it., prov., cat. ombra, fr. ombre. – Der. umbrar, s.n. (adăpost împotriva arşiţei); umbratic (var. umbratec), adj. (umbros), cu suf. -atic (după Puşcariu 1799, din lat. umbraticus); umbros (mr. aumbros), adj. (umbrit), cf. lat. umbrōsus (Puşcariu 1802; REW 9050); umbri, vb. (a ţine, a da umbră; a acoperi, a proteja, a adăposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 şi Puşcariu 1800 îl considerau drept reprezentant al lat. *ŭmbrῑre ‹ ŭmbrescĕre, cf. mr. aumbredz; umbriş, s.n. (loc cu umbră); umbrelă (var. umbreală), s.f. (apărătoare de ploaie), din it. ombrella, fr. ombrelle, cf. ngr. ὀμπρέλα, tc. omrela; umbrelar, s.m. (fabricant sau vînzător de umbrele).
(Dicţionarul etimologic român)
úmbra-iépurelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
úmbră s. f., g.-d. art. úmbrei; pl. úmbre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UMBRA-NÓPŢII s. v. lăsnicior, zârnă.
(Dicţionar de sinonime)
UMBRA-CÚCULUI s. v. sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)
UMBRA-IÉPURELUI s. v. sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)
ÚMBRĂ s. 1. (rar) umbriş. (E caniculă şi stă la ~.) 2. v. întuneric. 3. v. fantomă. 4. v. spectru. 5. (BOT.) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (reg.) sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)
ÚMBRĂ s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă, urmă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÚMBR//Ă ~e f. 1) Loc sau spaţiu unde nu pătrund razele soarelui. 2) Porţiune întunecată care apare în una din părţile unui obiect, când este luminat din partea opusă (de obicei, de soare). ~a casei. ♢ Din ~ pe ascuns; pe furiş. A sta la ~ a sta (sau a rămâne) ascuns. A fi ~a cuiva a) a fi însoţitorul permanent al cuiva; b) a fi mereu sub influenţa cuiva; a depinde total de cineva. A se teme şi de ~a lui a fi foarte fricos. A lăsa pe cineva în ~ a eclipsa pe cineva. ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze în formă de solzi, cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii, în formă de boabe. 3) Imagine întunecată, proiectată pe o suprafaţă luminată. 4) Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate. A luci în ~. 5) (în operele de artă plastică) Parte mai închisă care contrastează cu partea pictată în culori deschise. ♢ A da ~e a colora întunecat anumite porţiuni dintr-un desen. 6) fig. Urmă a unei stări sufleteşti (în expresia feţei). ~ de tristeţe. 7) Fiinţă sau obiect care nu poate fi bine desluşit din cauza întunericului sau a depărtării. ~e trecând pe drum. 8) Persoană foarte slabă cu aspect bolnăvicios. 9) fig. Urmă abia observată. O ~ de cicatrice. O ~ de recunoştinţă. [G.-D. umbrei] /<lat. umbra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
úmbra-iépurelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
úmbră s. f., g.-d. art. úmbrei; pl. úmbre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UMBRA-NÓPŢII s. v. lăsnicior, zârnă.
(Dicţionar de sinonime)
UMBRA-CÚCULUI s. v. sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)
UMBRA-IÉPURELUI s. v. sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)
ÚMBRĂ s. 1. (rar) umbriş. (E caniculă şi stă la ~.) 2. v. întuneric. 3. v. fantomă. 4. v. spectru. 5. (BOT.) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (reg.) sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)
ÚMBRĂ s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă, urmă.
(Dicţionar de sinonime)