umbrițe

UMBRÍT, -Ă, umbriţi, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UMBRÍŢĂ, umbriţe, s.f. (Pop.) Umbrişoară. – Umbră + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UMBRÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A UMBRI şi A SE UMBRI. 2) (despre voci, sunete) Care are o sonoritate scăzută; voalat. /v. a (se) umbri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

umbríţă s. f., g.-d. art. umbríţei; pl. umbríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
UMBRÍT adj. v. umbros.
(Dicţionar de sinonime)