umeri dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, s.m., (5) umere, s.n. 1. S.m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulaţiei dintre mână şi trunchi. ♢ Expr. Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniţi. A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acţiuni; a sprijini. A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-şi exprima nedumerirea, neştiinţa, indiferenţa etc. printr-un gest de ridicare a umerilor (1). A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva dispreţuitor, batjocoritor. (Pop.) A-şi lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi. A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). ♦ Fig. Culme a unui deal, a unui munte. 2. S.m. (În sintagma) Umărul obrazului (sau al feţei) = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeţi. 3. S.m. Partea bombată de lângă gâtul unui vas. ♦ Proeminenţă pe suprafaţa unui obiect, care serveşte ca reazem altui obiect. 4. S.m. Parte a jugului care se aşază pe gâtul vitelor. 5. S.n. Umeraş. – Lat. humerus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚMĂR1 úmeri m. 1) Parte a corpului omenesc care corespunde articulaţiei dintre braţe şi trunchi. ♢ A pune ~ul a contribui în mod real la înfăptuirea unei activităţi. A strânge (sau a da, a ridica) din umeri a înălţa umerii ca semn al lipsei de informare, al nepăsării, nedumeririi. A se uita la cineva peste ~ a manifesta dispreţ faţă de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o însărcinare de răspundere. 2) Porţiune a unei haine care acoperă această parte a corpului. 3): ~ul obrazului (sau feţei) partea superioară, osoasă, a obrazului ieşită în afară; pomeţi. 4) Partea mai înaltă a unui deal sau a unui munte. 5) Parte a jugului care se sprijină pe gâtul boilor. 6) Ieşitură pe suprafaţa unui obiect folosită ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÚMĂR2 úmere n. v. UMERAŞ. /<lat. humerus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

úmăr (-meri), s.m. – 1. Articulaţie dintre mînă şi trunchi la om. – 2. Parte de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). – 3. Pomeţi, partea osoasă din mijlocul obrazului. – 4. Umeraş de haine. – 4. Umeraş de haine. – 5. Partea proeminentă de la leucă. – 6. Mîner la ferăstrăul de mînă. Mr. (n)umir, megl. numir, istr. (r)umer. Lat. hŭmĕrus (Puşcariu 1794; REW 4232), cf. it. omero, sp., port. hombro. În sensurile 4-6 este n. – Der. umărar, s.n. (umeraş); umăraş, s.n. (broderie la umărul iilor); umăros (var. umeros), adj. (cu umeri laţi); umeri, vb. refl. (a se sforţa). Pentru umăr „pomete”, cf. ALR, I, 24.
(Dicţionarul etimologic român)

úmăr (parte a corpului omenesc, a unui vas, a jugului) s. m., pl. úmeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

úmăr (umeraş, proeminenţă la suprafaţa unei piese) s. n., pl. úmere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

umerí, umerésc, vb. IV (reg.) a se speti, a-şi rupe umerii (sub greutate mare).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PUNTEA-ÚMĂRULUI s. v. claviculă.
(Dicţionar de sinonime)

LOPĂŢICA ÚMĂRULUI s. v. omoplat, scapulă, spată.
(Dicţionar de sinonime)

UMERII FÉŢEI s. pl. v. pomeţi, umerii obrajilor.
(Dicţionar de sinonime)

ÚMĂR s. v. măsea, portmantou, umeraş.
(Dicţionar de sinonime)

UMERII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: um ume umer

Cuvinte se termină cu literele: ri eri meri