ÚMPLE, úmplu, vb. III. 1. Tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus); p. ext. a face să conţină o cantitate oarecare din ceva. ♢ Expr. A-şi umple burta (sau pântecele) = a mânca mult. A-şi umple buzunarele = a câştiga bani mulţi. (Refl. pas.) S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situaţia de acum. 2. Tranz. Fig. A copleşi pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzaţie). ♢ Refl. I se umple inima de bucurie. 3. Tranz. A introduce într-un înveliş de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat). 4. Tranz. A răspândi un miros într-un anumit spaţiu. ♦ A răspândi sunete, zgomote. ♢ Expr. A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să ştie, să afle toată lumea. 5. Tranz. A ocupa, a acoperi o suprafaţă, o întindere, o încăpere etc. ♢ Refl. S-a umplut grădina de flori. 6. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu o substanţă dăunătoare, murdară etc.; fig. a (se) contamina, a (se) molipsi. [Var.: (Înv. şi pop.) umpleá vb. II, împle vb. III] – Lat. implere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÚMPLE úmplu tranz. 1) (recipiente, încăperi, suprafeţe etc.) A face să fie plin (până la limită). ~ borcanul cu apă. ~ odaia cu miros neplăcut. ♢ A(-şi) ~ buzunarele a câştiga bani mulţi, de obicei în mod ilicit. A(-şi) ~ burta (sau pântecele) a mânca prea mult. 2) (învelişuri de carne, de aluat, de legume etc.) A completa introducând înăuntru un anumit preparat culinar (tocat). ~ o raţă cu hrişcă. ♢ ~ borş a pune la fermentat tărâţe amestecate cu huşte şi apă clocotită. 3) A face să se umple. /<lat. implere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÚMPLE mă úmplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia de) A se acoperi parţial sau peste tot. ~ tot de grăsime. ~ de cornuţi. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecţie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciudă. ~ de bucurie. /<lat. implere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
úmple (-lu, -út), vb. – 1. A face un obiect să fie plin. – 2. A îndopa, a îmbuiba, a îndesa. – 3. A împlini. – 4. A acoperi, a scălda în, a cufunda. – 5. A molipsi. – Var. umplea, înv. împle(a) şi der. Mr. umplu, umplui, umpleare, megl. ampl’u. Lat. implēre (Şeineanu, Semasiol., 198; Puşcariu 1807; REW 4310), cf. vegl. emplar, it. empiere, prov., fr. emplir, sp. enchir, port. enchar. Ca şi în cazul lui umfla, trecerea lui in- › un- poate fi anterioară rom., cf. sard. úmprere, cat. umpir. Schimbul de conjug. este modern şi pare să se generalize în tendinţa actuală. – Der. umplutură, s.f. (ceea ce serveşte pentru a umple).
(Dicţionarul etimologic român)
úmple vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleţi; part. umplút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÚMPLE vb. 1. (înv.) a plini. (A ~ paharele.) 2. v. încărca. 3. v. înfunda. 4. v. astupa. 5. v. înţesa. 6. a (se) acoperi, a (se) încărca, (prin nordul Munt.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 7. v. păta. 8. v. acoperi. 9. v. podidi. 10. v. năpădi.
(Dicţionar de sinonime)
ÚMPLE vb. v. contagia, contamina, infecta, împlini, molipsi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A umple ≠ a deşerta, a goli
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÚMPLE úmplu tranz. 1) (recipiente, încăperi, suprafeţe etc.) A face să fie plin (până la limită). ~ borcanul cu apă. ~ odaia cu miros neplăcut. ♢ A(-şi) ~ buzunarele a câştiga bani mulţi, de obicei în mod ilicit. A(-şi) ~ burta (sau pântecele) a mânca prea mult. 2) (învelişuri de carne, de aluat, de legume etc.) A completa introducând înăuntru un anumit preparat culinar (tocat). ~ o raţă cu hrişcă. ♢ ~ borş a pune la fermentat tărâţe amestecate cu huşte şi apă clocotită. 3) A face să se umple. /<lat. implere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
úmple (-lu, -út), vb. – 1. A face un obiect să fie plin. – 2. A îndopa, a îmbuiba, a îndesa. – 3. A împlini. – 4. A acoperi, a scălda în, a cufunda. – 5. A molipsi. – Var. umplea, înv. împle(a) şi der. Mr. umplu, umplui, umpleare, megl. ampl’u. Lat. implēre (Şeineanu, Semasiol., 198; Puşcariu 1807; REW 4310), cf. vegl. emplar, it. empiere, prov., fr. emplir, sp. enchir, port. enchar. Ca şi în cazul lui umfla, trecerea lui in- › un- poate fi anterioară rom., cf. sard. úmprere, cat. umpir. Schimbul de conjug. este modern şi pare să se generalize în tendinţa actuală. – Der. umplutură, s.f. (ceea ce serveşte pentru a umple).
(Dicţionarul etimologic român)
úmple vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleţi; part. umplút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÚMPLE vb. 1. (înv.) a plini. (A ~ paharele.) 2. v. încărca. 3. v. înfunda. 4. v. astupa. 5. v. înţesa. 6. a (se) acoperi, a (se) încărca, (prin nordul Munt.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 7. v. păta. 8. v. acoperi. 9. v. podidi. 10. v. năpădi.
(Dicţionar de sinonime)
ÚMPLE vb. v. contagia, contamina, infecta, împlini, molipsi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A umple ≠ a deşerta, a goli
(Dicţionar de antonime)