unde dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÚNDĂ, unde, s.f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mişcare ritmică uşoară de ridicare şi coborâre formând ondulaţii la suprafaţa apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Şuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mişcă uşor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mişcare de vibraţie (uşoară); zgomot (uşor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilaţii, cu viteză finită şi printr-o variaţie spaţială. ♢ Lungime de undă = distanţa dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilaţia are aceeaşi fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul şi la suprafaţa pământului. Undă de şoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacţiunilor dintre variaţiile câmpului electric şi ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenţei maxime a traficului auto pe arterele de circulaţie din oraşe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (cu sensul II după fr. onde).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚNDE adv., conj. I. Adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cine? din ce loc? De unde ştiţi voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândeşti? ♦ (În loc. adv.) Unde şi unde = din loc în loc, ici şi colo. ♦ (În expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi în stare, a (nu) avea posibilitatea să... Ia, dacă ai de unde, se spune pentru a arăta că ceva lipseşte, nu se găseşte. 2. Deodată, numai ce. 3. (Exprimă o negaţie) Unde se mai gândeau ele la copilărie? ♢ Expr. De unde (şi) până unde? = cum şi în ce fel? în ce împrejurări? în ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputinţă! II. Conj. 1. (Introduce o propoziţie circumstanţială de loc) În locul în care, încotro. Să se ducă unde ştie. ♢ (Cu nuanţă temporală) Să-ţi dau două mere, unde te opreşti să le mănânci? 2. (Introduce o propoziţie atributivă) În care. E un punct însă unde drumul nostru se bifurcă. 3. (Introduce o propoziţie completivă) Ştie unde este parcul. 4. (Pop.; introduce o propoziţie circumstanţială de timp) Când, în momentul în care. 5. (Pop.; introduce o propoziţie circumstanţială de cauză) Pentru că, din cauză că, deoarece. 6. (Precedat de prep. „de”, introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi. A adus 10 cărţi, de unde făgăduise 12. 7. (Condiţional; în expr.) De unde nu = dacă nu, în cazul când. – Lat. unde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚND//Ă ~e f. 1) Ondulaţie care se propagă pe suprafaţa unei ape liniştite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Mişcare (uşor) oscilatoare într-un mediu oarecare. ♢ ~ seismică undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul şi la suprafaţa pământului. ~ sonoră undă de sunet ce se propagă prin mişcare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite în radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÚNDE1 adv. 1) (adesea în construcţii interogative) În ce loc (?); în care parte (?); încotro (?). ~ plecaţi? ~ locuiţi?~ şi ~ a) pe alocuri; b) când şi când; uneori. De ~? din ce parte? de la cine? Pe ~? prin ce loc? prin ce parte? Până ~? până în ce loc? A (nu) avea de ~ a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o îndoială) ~ să cedeze el!De ~ şi până ~ ?! cum adică? (Da) de ~! nici vorbă! vorbă să fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neaşteptate; ca din senin. ~ nu începe o furtună puternică. /<lat. unde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÚNDE2 conj. 1) (exprimă un raport locativ) În locul în care; încotro. S-a pornit acolo unde ştia că este aşteptată. 2) (exprimă un raport determinativ) Abia de mai cunoscu casa unde a copilărit. 3) (exprimă un raport completiv) El ne va arăta unde să ne oprim. /<lat. unde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

úndă (-de), s.f. – 1. Val, talaz. – 2. Tălăzuire. – 3. Suprafaţă a apei. – Mr. undà. Lat. ŭnda (Puşcariu 1810; REW 9059), cf. vegl. yonda, it., prov., sp., port. onda, cat. ona. – Der. unda, vb. (a undui, a ondula, a face unde şi valuri; a fierbe), pe care Puşcariu 1811 şi REW 9060 îl trimit la lat. ŭndāre; undătură, s.f. (inundaţie), probabil improprietate la Cantemir; undeza, vb. (a fierbe), probabil cu suf. expresiv (după Candrea, din lat. *ŭndĭzāre, cf. it. ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), vb. (a face valuri), după fr. ondoyer; unduios, adj., după fr. onduleux. – Der. neol. undină, s.f., din fr. ondine; inunda, vb., din fr. inonder.
(Dicţionarul etimologic român)

únde adv. – 1. Dinspre, în partea aceea, în locul acela: cortul unde el şedea (Negruzzi). – 2. Cînd: unde o cunoscu, căzu la pămînt (Dosoftei). – 3. Unde: unde am avut răgaz de scris? (Rebreanu). – 4. Pentru că: unde erau fraţi (Ispirescu). – Vulg. une, Trans. inde. Megl. iunde, istr. (dende). Lat. undĕ (Puşcariu 1812; REW 9062), cf. it., port. onde, prov. on, cat. hon, v. sp. ond. Sensul adv. a trecut uşor la înlocuirea pron. relativ în cazurile prepoziţionale: în ex. 1 se poate spune şi cortul în care el şedea. Această extensiune, care pare incorectă, apare adesea în limbajul vulgar din Munt., cf. toate fetele unde se înfăţişase îl refuzase (Fundescu). – Comp. undeva, adv. (într-o anumită parte), der. vulg. undevaşi(lea). Cf. oareunde, oriunde.
(Dicţionarul etimologic român)

ÚNDĂ s. f. fiecare din seria de mişcări concentrice care se propagă într-un mediu fluid sub influenţa unei impulsiuni. o lungime de ~ = distanţa la care se propagă o undă într-un interval dat; ~ de şoc = a) suflul unei bombe; b) undă seismică de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluenţei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. (< lat. unda, după fr. onde)
(Marele dicţionar de neologisme)

úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici únde adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

únde adv., conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÚNDĂ s. 1. (FIZ.) undă electromagnetică = radioundă. 2. v. val. 3. adiere, boare, pală, suflare, suflu, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici o ~ de vânt.) 4. undă pulsatilă v. puls.
(Dicţionar de sinonime)

ÚNDE adv., conj. 1. adv. încotro. (~ te duci?) 2. conj. (prin Transilv.) inde. (Să se ducă ~ ştie.)
(Dicţionar de sinonime)

ÚNDE conj. v. dacă, deoarece, fiindcă, întrucât.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: un und

Cuvinte se termină cu literele: de nde