undelor dex - definiţie, sinonime, conjugare

undelor

[Sinonime]
ÚNDĂ, unde, s.f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mişcare ritmică uşoară de ridicare şi coborâre formând ondulaţii la suprafaţa apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Şuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mişcă uşor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mişcare de vibraţie (uşoară); zgomot (uşor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilaţii, cu viteză finită şi printr-o variaţie spaţială. ♢ Lungime de undă = distanţa dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilaţia are aceeaşi fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul şi la suprafaţa pământului. Undă de şoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacţiunilor dintre variaţiile câmpului electric şi ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenţei maxime a traficului auto pe arterele de circulaţie din oraşe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (cu sensul II după fr. onde).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚND//Ă ~e f. 1) Ondulaţie care se propagă pe suprafaţa unei ape liniştite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Mişcare (uşor) oscilatoare într-un mediu oarecare. ♢ ~ seismică undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul şi la suprafaţa pământului. ~ sonoră undă de sunet ce se propagă prin mişcare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite în radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

úndă (-de), s.f. – 1. Val, talaz. – 2. Tălăzuire. – 3. Suprafaţă a apei. – Mr. undà. Lat. ŭnda (Puşcariu 1810; REW 9059), cf. vegl. yonda, it., prov., sp., port. onda, cat. ona. – Der. unda, vb. (a undui, a ondula, a face unde şi valuri; a fierbe), pe care Puşcariu 1811 şi REW 9060 îl trimit la lat. ŭndāre; undătură, s.f. (inundaţie), probabil improprietate la Cantemir; undeza, vb. (a fierbe), probabil cu suf. expresiv (după Candrea, din lat. *ŭndĭzāre, cf. it. ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), vb. (a face valuri), după fr. ondoyer; unduios, adj., după fr. onduleux. – Der. neol. undină, s.f., din fr. ondine; inunda, vb., din fr. inonder.
(Dicţionarul etimologic român)

ÚNDĂ s. f. fiecare din seria de mişcări concentrice care se propagă într-un mediu fluid sub influenţa unei impulsiuni. o lungime de ~ = distanţa la care se propagă o undă într-un interval dat; ~ de şoc = a) suflul unei bombe; b) undă seismică de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluenţei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. (< lat. unda, după fr. onde)
(Marele dicţionar de neologisme)

úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÚNDĂ s. 1. (FIZ.) undă electromagnetică = radioundă. 2. v. val. 3. adiere, boare, pală, suflare, suflu, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici o ~ de vânt.) 4. undă pulsatilă v. puls.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: un und unde undel undelo

Cuvinte se termină cu literele: or lor elor delor ndelor