ungere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ♢ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacţie deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcţie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a făţui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚNGERE, ungeri, s.f. Acţiunea de a (se) unge şi rezultatul ei. – V. unge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÚNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecţie). ~ pâinea cu unt. ~ pielea cu unsori. ♢ ~ (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. ~ gâtul a bea (puţin). ~ osia a mitui. ~ cu var a vărui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ♢ ~ ochii a) a induce în eroare; a înşela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcţia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

únge (-g, -ns), vb. – 1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a mînji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umşu, (a)undzire, megl. ung, unş, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ŭngĕre (Puşcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. – Der. unsoare, s.f. (substanţă grasă; grăsime de porc; unguent); unsură, s.f. (acţiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). Cf. unt, untură.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea scurgere la ungere expr. a suferi de o boală imaginară, a fi bolnav închipuit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

únge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeţi, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; part. uns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Îşi ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.
(Dicţionar de sinonime)

ÚNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, şperţui, vărui.
(Dicţionar de sinonime)

ÚNGERE s. 1. v. gresare. 2. întindere, uns. (~ untului pe pâine.) 3. v. miruire. 4. v. înscăunare.
(Dicţionar de sinonime)

ÚNGERE s. v. lipire, mituială, mituire, şperţuială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: un ung unge unger

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere ngere