unificat dex - definiţie, sinonime, conjugare
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părţi; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A UNIFICÁ unífic tranz. 1) (obiecte răzleţe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la acelaşi numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UNIFICÁ vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unităţi sau părţi; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unífic, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)

UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unităţi sau părţi. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

unificá vb., ind. prez. 1 sg. unífic, 3 sg. şi pl. unífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UNIFICÁ vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură ţară.)
(Dicţionar de sinonime)

UNIFICÁT adj. reunit, unit. (Pe teritoriile ~e.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: un uni unif unifi unific

Cuvinte se termină cu literele: at cat icat ficat ificat