unire dex - definiţie, sinonime, conjugare
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înţelegere, o alianţă etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. şi refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UNÍRE, uniri, s.f. Acţiunea de a (se) uni şi rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A UN//Í ~ésc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE UN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înţelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înţelegere. /<lat. unire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

uní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UNÍ vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN,) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Doua elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifca. 8. v. fuziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)
(Dicţionar de sinonime)

UNÍ vb. v. conveni, înţelege, învoi.
(Dicţionar de sinonime)

UNÍRE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. îmbi-nare, prindere. (~ celor două capete ale bârnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. v. unificare. 6. v. fuzionare. 7. v. joncţiune. 8. v. căsătorie. 9. îmbinare, împletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. v. armonie. 11. (înv.) uniciune. (O strânsă ~ exista între ei.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) uni ≠ a (se) despărţi, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni
(Dicţionar de antonime)

Unire ≠ dezbinare, separare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: un uni unir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire