UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparţine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există şi este comun tuturor; care se referă la toate fiinţele sau lucrurile luate în consideraţie într-un caz dat; general, obştesc. ♢ (Adverbial) Universal valabil. ♢ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal şi particular. ♢ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moştenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operaţii, bun pentru mai multe situaţii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UNIVERSÁLII s.f. pl. Nume dat noţiunilor generale în filozofia scolastică. ♢ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuţie în jurul noţiunilor generale şi a naturii lor, fapt care a determinat apariţia celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul şi conceptualismul. – Din lat. universalia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UNIVERSÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de univers; propriu universului. Gravitaţie ~ă. 2) Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc. Istorie ~ă. 3) Care are cunoştinţe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic. 4) Care se referă la o totalitate de obiecte sau fiinţe; caracteristic pentru o anumită clasă de obiecte sau fiinţe. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre maşini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operaţii; bun pentru executarea mai multor operaţii. /<fr. universal, lat. universalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UNIVERSÁLII f. pl. 1) (în filozofia medievală) Noţiuni generale. 2) Fapte care se pot atribui tuturor elementelor unei clase de obiecte. ♢ ~ lingvistice particularităţi caracteristice tuturor limbilor sau majorităţii acestora. /<lat. universalia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UNIVERSÁL, -Ă adj. 1. Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot şi este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecăţi) Al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = moştenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operaţii. // s.n. Mandrină de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].
(Dicţionar de neologisme)
UNIVERSÁLII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noţiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toţi indivizii aceleiaşi clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia].
(Dicţionar de neologisme)
UNIVERSÁL, -Ă I. adj. 1. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există. ♢ comun unei totalităţi cuprinzătoare de entităţi; general. 2. (log.; despre judecăţi) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♢ mondial. 3. care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operaţii. II. s. n. mandrină de strung. (< fr. univesel, lat. universalis)
(Marele dicţionar de neologisme)
UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noţiunilor generale. (< lat. universalia)
(Marele dicţionar de neologisme)
universál adj. m., pl. universáli; f. sg. universálă, pl. universále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
universálii s. f. pl. (sil. -lii), art. universáliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UNIVERSÁL adj. 1. v. mondial. 2. general, obştesc. (Pace ~.) 3. v. vast.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Universal ≠ particular
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UNIVERSÁLII s.f. pl. Nume dat noţiunilor generale în filozofia scolastică. ♢ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuţie în jurul noţiunilor generale şi a naturii lor, fapt care a determinat apariţia celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul şi conceptualismul. – Din lat. universalia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UNIVERSÁLII f. pl. 1) (în filozofia medievală) Noţiuni generale. 2) Fapte care se pot atribui tuturor elementelor unei clase de obiecte. ♢ ~ lingvistice particularităţi caracteristice tuturor limbilor sau majorităţii acestora. /<lat. universalia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UNIVERSÁL, -Ă adj. 1. Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot şi este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecăţi) Al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = moştenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operaţii. // s.n. Mandrină de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].
(Dicţionar de neologisme)
UNIVERSÁLII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noţiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toţi indivizii aceleiaşi clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia].
(Dicţionar de neologisme)
UNIVERSÁL, -Ă I. adj. 1. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există. ♢ comun unei totalităţi cuprinzătoare de entităţi; general. 2. (log.; despre judecăţi) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♢ mondial. 3. care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operaţii. II. s. n. mandrină de strung. (< fr. univesel, lat. universalis)
(Marele dicţionar de neologisme)
UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noţiunilor generale. (< lat. universalia)
(Marele dicţionar de neologisme)
universál adj. m., pl. universáli; f. sg. universálă, pl. universále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
universálii s. f. pl. (sil. -lii), art. universáliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UNIVERSÁL adj. 1. v. mondial. 2. general, obştesc. (Pace ~.) 3. v. vast.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Universal ≠ particular
(Dicţionar de antonime)