untare

UNTÁR, (1) untari, s.m., (2) untare, s.n. 1. S.m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S.n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UNTÁR¹ ~e n. rar Vas înalt şi îngust, din doage cercuite, în care se bate smântâna, pentru a alege untul; budăi; putinei. /unt + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UNTÁR² ~i m. rar Lucrător specializat în producerea untului. /unt + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

untár (persoană) s. m., pl. untári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

untár (vas) s. n., pl. untáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)