urâțire dex - definiţie, sinonime, conjugare
URÂŢÍ, urâţesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluţi, a (se) poci. – Din urât.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URÂŢÍRE, urâţiri, s.f. Acţiunea de a (se) urâţi şi rezultatul ei. – V. urâţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URÂŢ//Í ~ésc tranz. A face să se urâţească; a sluţi; a poci. /Din urât
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE URÂŢ//Í mă ~ésc intranz. A-şi pierde frumuseţea; a deveni urât; a se poci; a se sluţi. /Din urât
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urâţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urâţésc, imperf. 3 sg. urâţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urâţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urâţíre s. f., g.-d. art. urâţírii; pl. urâţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URÂŢÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, (pop. şi fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)
(Dicţionar de sinonime)

URÂŢÍRE s. deformare, deformaţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare. (~ a feţei unei persoane.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur ura urat urati uratir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire ratire