urâciune dex - definiţie, sinonime, conjugare
URÂCIÚNE, urâciuni, s.f. 1. Fiinţă cu înfăţişare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. şi reg.) Urâţenie (1). [Var.: uriciúne s.f.] – Urî + suf. -ciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URÂCIÚN//E ~i f. Fiinţă urâtă, cu exterior respingător; smârdoare. [G.-D. urâciunii] /a (se) urî + suf. ~ciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urâciúne s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URÂCIÚNE s. 1. v. urâţenie. 2. v. monstru.
(Dicţionar de sinonime)

URÂCIÚNE s. v. animozitate, discordie, duş-mănie, învrăjbire, ostilitate pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)

URĂCIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Urâciunefrumuseţe
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur ura urac uraci uraciu

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune ciune aciune