urătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

urătură

URĂTÚRĂ, urături, s.f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URĂTÚR//Ă ~i f. 1) v. URARE. 2) Creaţie populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, pluguşor. /a ura + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urătúră s. f., g.-d. art. urătúrii; pl. urătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ur ura urat uratu uratur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura ratura