uracil dex - definiţie, sinonime, conjugare

uracil

URACÍL s.n. (Biol.) Substanţă organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)
(Marele dicţionar de neologisme)

URACÍL s.n. Pirimidină (C4H4N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, şi timină. (terminolog. ştiinţif., pref. ur(o)1- + acetic + suf. -il (= substanţă referitoare la); cf. engl. uracil) [MW]
(Alte dicţionare)

uracíl s. n. (sil. mf. ur-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ur ura urac uraci

Cuvinte se termină cu literele: il cil acil racil